Eseuri şi compuneri în limba română

Сочинения по румынскому языку

Răspundeți la una din întrebările:

1. Fenomene ale naturii

2. Localitatea natală

3. Fauna şi flora României

4. Călătorii. Ţinuturi şi oraşe ale României

Eseu

Fenomene ale naturii

Bruma se formează prin procesul de condensare și, ulterior, de înghețare a vaporilor de apă care se formează la suprafața solului. Atunci când temperatura a atins punctul de îngheț, în sezonul rece, bruma se formează în loc de rouă, iar cristalele mici de gheață nu sunt conducătoare bune de căldură. Timpul senin poate influența apariția brumei, deoarece poate intensifica procesul de radiație nocturnă, determinând scăderea temperaturii aerului și solului sub 0 grade Celsius.

Roua este fenomenul meteorologic care face parte din categoria precipitațiilor și se formează, de obicei, seara ori în cursul dimineții, prin răcirea aerului. Vaporii de apă existenți de la suprafața solului se condensează și astfel se formează diferite picături de apă pe sol. Acest fenomen al naturii este influențat și de gradul de saturare al aerului cu vapori de apă, dar și de temperatura aerului, care trebuie să aibă anumite valori pentru a putea atinge punctul de condensare.  Ce este și cum se formează ceața

Ceața este fenomenul meteorologic care constă într-o aglomerație de particule de apă ce se află în suspensie în atmosferă, în apropierea solului și reduce vizibilitatea orizontală sub 1.000 de metri. La o anumită temperatură, cantitatea de vapori de apă din aer se poate mări substanțial, până în momentul în care vaporii devin saturați. De multe ori, vaporii de apă nu ating punctul de saturație, însă pot deveni saturați prin răcire, mai ales dacă temperatura aerului coboară mai jos de punctul de rouă, temperatura la care vaporii de apă din aer, care sunt la o temperatură constantă, devin saturați și atunci încep să apară primele picături de lichid. Din această cauză a suprasaturării, vaporii de apă nu mai sunt în stare gazoasă și încep să se condenseze în mici picături de apă aflate la suprafața solului, care fiind în suspensie în diferite straturi de aer micșorează transparența aerului și astfel se formează fenomenului care poartă numele de ceață.

Localitatea natală

Îmi iubesc foarte mult orașul. În ea locuiesc oameni de diferite naționalități. Bulgari, moldoveni, români, ucraineni, ruși, găgăuzi. Și toți se înțeleg. Sunt ucrainean, dar când vin în vizită, pot să salut: “Dobr den.К эк дела ту, кэк здрави ту ? Sau” Bună ziua! “Și toată lumea mă înțelege.

În orașul nostru, cele mai delicioase feluri de mâncare sunt și pentru că sunt pregătite de oameni de diferite naționalități. Varză umplută, borș, placindă, mititei, basturma. Am mâncat toate aceste feluri de mâncare în copilărie, deși familia mea are strămoși ucraineni și polonezi. Orașul nostru are parcuri și piețe frumoase. Castane, tei, arțari. Primăvara, întregul oraș este acoperit cu frunziș verde, iar în toamnă, un covor galben, verde, portocaliu, cu frunze căzute, foșnește sub picioare. Este foarte frumos și poți admira natura. De asemenea, în Izmail există multe locuri unde poți sta și să bei o ceașcă de cafea. Singur, cu soțul meu, sau cu prietenii, mă duc la o cafenea să mă relaxez, să mă bucur de gustul cafelei și să visez. Îmi iubesc foarte mult orașul și nu aș vrea să trăiesc în niciun alt loc.

Fauna şi flora României

Flora României cuprinde totalitatea plantelor identificate și clasificate pe teritoriul acestei țări.

Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare. Cele trei mari zone de vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și zona de stepă.

Vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și climă, dar și în funcție de altitudine, astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 și 1200 de metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de metri); ienupărul, jneapănul și arborii pitici (într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri). În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină.

Procentul de împădurire al actualului spațiu geografic al României a scăzut treptat de la aproximativ 80% în vechime, la 55-60% la începutul secolului al XIX-lea, până la 27% în prezent, producându-se totodată, o considerabilă deteriorare a mediului, inclusiv o îngrijorătoare extincție a biodiversității

Componente ale cadrului natural, flora (vegetația) și fauna au o incontestabilă importanță economică și turistică. În funcție de latitudine, altitudine și de particularitățile reliefului, vegetația are o evidentă dispunere etajată. Pajistile, care ocupă peste 20% din suprafața României, constituie formația zonală predominantă a etajului alpin, unde acoperă golurile montane situate la peste 2000 m și unde sunt alcătuite din asociații de ierburi scunde, adaptate la regim termic scăzut și la vânturi puternice (Carex curvula, Agrostis rupestris, Festuca ovina, Primula minima, Campanula alpina), alături de care cresc lichenii Cladonia rangiferina, Thamnolia vernicularis, Cetraria islandica, apoi mușchii Polytrichum juniperium și tufărișurile scunde alpine Salix herbacea, Vaccinium gaultherioidis etc.

Generalităţi privind fauna României

Fauna, datorită particularității ei de a fi „mai puțin fixă” în teritoriu, are o răspândire largă, însă există specii caracteristice etajelor de vegetație și de relief și care, în același timp, constituie și valori peisagistice deosebite.

Fauna din zona stepei şi silvostepei

În zona stepei și silvostepei, corespunzătoare câmpiei, caracteristice sunt: iepurele, popândăul, hârciogul, orbetele, iar dintre păsări – prepelița, potârnichea și dropia (declarată specie ocrotită de lege). În Dobrogea se întâlnesc broasca țestoasă de uscat și vipera.

Fauna din pădurile de foioase şi conifere

În etajul pădurilor de foioase, frecvente în zona dealurilor, specifice sunt: mistrețul și viezurele, lupul, vulpea, pisica salbatică, precum și specii din zonele vecine, ca iepurele, veverița, căprioara. De asemenea, în multe din aceste păduri a fost colonizat cerbul. Dintre păsări se remarcă ciocănitoarea și cinteza, precum și, prin colonizare, fazanul. În etajul pădurilor de fag și conifere, care se suprapune zonei montane și submontane, sunt caracteristice ursul, cerbul, râsul, apoi cocoșul de munte, găinușa de alun, iar în etajul alpin apar în mod frecvent capra neagră și acvila.

Călătorii. Ţinuturi şi oraşe ale României

DVC Eseu „Municipiul București – capitala României”

Nu am fost niciodată la București, așa că a trebuit să citesc foarte mult pentru a scrie acest eseu.  Din orașele mari, eram doar în Constanța, îmi amintesc că m-a izbit cu măreția și frumusețea ei. Îmi imaginez cât de mult va fi Bucureștiul mai mare și mai impresionant.

București este capitala României. Este cel mai populat oraș și cel mai important centru industrial și comercial al țării. Populația de 1.883.425 de locuitori (2011) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană.

Orasul Bucuresti se afla in sud-estul tarii, între Ploiesti si Giurgiu, pe malurile raului Dambovita, ce se varsa in Arges, afluent al Dunarii. Mai multe lacuri se intind de-a lungul raului Colentina, precum Lacul Floreasca, Lacul Tei sau Lacul Colentina, iar in centrul orasului exista un lac, Lacul Cismigiu. Acest lac, fosta balta in vechiul oras medieval, este inconjurat de Gradina Cismigiu, inaugurata in 1847 dupa planurile arhitectului german Carl F. W. Meyer.

La jumătatea secolului al XVII-lea, călătorul oriental Evliya Çelebi nota în memoriile sale că numele reședinței de scaun a Țării Românești se trage de la acel fiu al lui Gebel-ul Himme din tribul Beni-Kureis, anume Ebu-Karis, de aici Bukris – București. In 1781, istoricul elvețian Franz Josef Sulzer considera că numele vine de la „bucurie, bucuros, a bucura”. Trei decenii mai târziu, într-o carte tipărită la Viena, se consemna că denumirea se trage de la pădurile de fag ce se numesc „bukovie”. Istoricul Adrian Majuru amintește că în limba albaneză „bukureshti” înseamnă „frumos este”.

Bucureștiul păstrează numeroase monumente de artă religioasă și medievală, printre care o serie de biserici și mănăstiri datând din secolul al XVI-lea, de când orașul a devenit reședință statornică a voievozilor munten

Mai mult, Bucureștiul nu este doar capitala României. Multe festivaluri diferite au loc în București: Festivalul Internațional de Poezie, Festivalul „George Enescu», există și festivaluri dedicate dansului, artelor vizuale.

Bucureștiul are două muzee etnografice de renume internațional: Muzeul Țăranului Român și Muzeul Satului, unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din țară. Muzeul Național de Istorie a României este un alt muzeu important din București, care conține o colecție de artefacte care detaliază istoria și cultura românească din preistorie și până în epoca modernă.

Întrucât studiez limba și cultura română, mi-ar plăcea să vizitez aceste muzee. M-ar ajuta să mă apropii de mentalitatea, cultura, obiceiurile românești, și sunt sigur că voi putea vizita cu siguranță acolo.

DVC Eseu „Ținutul Dobrogei”.

Dobrogea (în bulgară Добруджа, în turcă Dobruca) este un habitat istoric și geografic dintre Dunăre și Marea Neagră, care face parte din teritoriul României, Bulgariei și Ucrainei. Regiunea a fost cunoscută în antichitate sub numele de Sciția Mică, care nu desemna o provincie, ținutul făcând parte din provincia Moesia inferior iar mai apoi, în Evul Mediu, din thema bizantină Paristrion. Astăzi, din punct de vedere administrativ cuprinde în România județele Tulcea și Constanța iar în Bulgaria — regiunile Dobrici și Silistra.

Așezată la răscrucea a două drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagră străbătând Europa centrală iar celălalt porturile Mediteranei orientale cu ale stepelor pontice, istoria i-a hărăzit Dobrogei de-a lungul veacurilor o soartă zbuciumată. Rând pe rând s-au perindat mai multe armate: ale perșilor, apoi cele romane iar mai târziu invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stăpânirea musulmană, Dobrogea devenind între timp drumul de invazie al armatelor din stepele Rusiei spre Balcani și Constantinopol. După anexarea de către România în anul 1878, Dobrogea a cunoscut din nou o perioadă de pace și dezvoltare, din care trei ultime valuri de umbră în anii 1916-1918, 1940-1944 și 1945-1989.

Dobrogea este limitată de cursul inferior al Dunării care înconjoară la vest podișul Moesic și la nord-vest podișul Casimcei și Munții Măcinului, la nord-est de Brațul Chilia al Deltei Dunării și la est de Marea Neagră (limita formând litoralul românesc). Apele curgătoare de pe teritoriul ei sunt puține la număr, scurte, cu un debit mic, adesea uscate vara, și se varsă în limanele de pe țărmul Mării Negre. Cele mai importante râuri sunt: Taița, Telița, Slava, Casimcea. Unele limane sunt sărate (Sinoe și Techirghiol), altele dulci (Babadag, Razim, Golovița, Zmeica, Tașaul, Agigea și Tatlageac.

Dintre aşezările Dobrogei otomane, Babadagul era cel mai de seamă. Imamul Evren spune că aici se găseau, în perioada de glorie a oraşului, zece geamii (moschei) şi o şcoală de hogi (imami). Acum mai există o singură geamie, dar şi trei morminte importante, în care se odihnesc un general şi doi sfinţi.

Dobrogea își trage numele de la conducătorul local Dobrotici, care a domnit la mijlocul anilor 1300, între 1347 și 1386. Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din neolitic din cultura Gumelnița și dezvoltarea în neolitic a culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la Hamangia”).

Ținutul Olteniei

Oltenia este o regiune istorică din sud-vestul României delimitată la est de râul Olt, la sud și vest de Dunăre, iar la nord de Carpații Meridionali.

Pe teritoriul Olteniei locuiau, înainte de cucerirea romană, mai multe triburi geto-dace: pelii (Pelendava), sucii (Sucidava), burii (Buridava), la cazanele Dunării era un alt trib și este posibil să fi fost și alte triburi sau reprezentanți ai altor triburi în regiune. De asemenea au existat mai multe așezări celtice. În secolul I î.Hr. acest teritoriu a aparținut Regatului Dac condus de Burebista, apoi, la sfârșitul sec. 1. e.n. regatului condus de Decebal. Din 101 până în 271 a fost sub stăpânire romană. Din anul 119 până în 158 regiunea este inclusă provinciei Dacia Inferior, după această dată și până la Retragerea Aureliană din 271, teritoriul Olteniei a făcut parte din provincia Dacia Malvensis.

În epoca medievală, teritoriul Olteniei este parte integrantă din Țara Românească, unii membrii ai familiei oltenești a Craioveștilor ocupând tronul începând cu secolul al XVI-lea. Oltenia avea o notă distinctă în raportul puterii, prin Marea Bănie de Craiova. Regiunea era administrată de un ban, motiv pentru care este cunoscută și sub denumirea de Banatul Craiovei.

Craiova era capitala unei regiuni care beneficia de o autonomie relativă, dar care era parte integrantă din Țara Românească. Mulți bani ai Craiovei sau familii importante din urbe, devenind domnitori în virtutea poziției pe care o ocupau în aparatul administrativ al Craiovei (dar și datorită bunelor relații cu otomanii în cazul Craioveștilor), cel mai bun exemplu este cazul familiei Bibescu care a dat pe ultimii doi domnitori din Țara Românească, Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei.

În Primul Război Mondial, au loc lupte crâncene în marginea localităților importante din Oltenia, când armata română se retrăgea spre Moldova. Lupte la care populația civilă nu a ezitat nici un moment sa intervină, la Podul Jiu (lângă Târgu Jiu), la Robănești (lângă Craiova), în pădurile Streharețului (Slatina) și pe valea Oltului (în apropiere de Râmnicu Vâlcea. La Podul Jiu, populația (printre care Ecaterina Teodoroiu) a reușit chiar să oprească coloana germană, până acestora le-au sosit întăriri.

Înainte de reforma administrativă din 1950, când au fost desființate județele, Oltenia era subdivizată în județele Mehedinți, Gorj, Vâlcea, Dolj și Romanați.

În 1938, regele Carol al II-lea introduce, prin decret, organizarea administrativă bazată pe ținuturi. Pe teritoriul Olteniei a fost alcătuit Ținutul Jiu (numit uneori și Ținutul Olt), care cuprindea, pe lângă cele 5 județe oltenești și județul Olt.

În perioada 1950-1952, pe teritoriul Olteniei au existat regiunile Gorj, Dolj, Vâlcea (aceasta cuprindea și comune situate la răsărit de Olt care au fost desprinde din vechiul județ Argeș). Piatra Olt aparținea regiunii Argeș, iar comuna Islaz a fost atașată regiunii Teleorman.

DVC  Scrieți un eseu pe tema: „O călătorie imaginară la Brașov”

Nu am fost niciodată la Brașov. Și așa că am decis să aflu informații despre acest oraș minunat.

Brașovis este un oraș din Transilvania, România și centrul administrativ al județului Brașov.

Potrivit celui mai recent recensământ românesc (2011), Brașovul are o populație de 253.200, ceea ce îl face al 7-lea cel mai populat oraș din România. Zona metropolitană găzduiește 382.896 de locuitori.

Brașovul este situat în partea centrală a țării, la aproximativ 166 de kilometri nord de București și la 380 de kilometri de Marea Neagră. Este înconjurat de Carpații Meridionali și face parte din regiunea istorică a Transilvaniei.

Orașul se remarcă prin faptul că în trecut a fost capitala regională a sașilor transilvăneni din Burzenland (în română: Țara Bârsei) și un mare centru comercial pe drumurile comerciale dintre est și vest. Este și locul de naștere al imnului național al României.

Potrivit lui Dragoș Moldovanu, numele lui Brașov provine de la numele râului local numit Bârsa (pronunțat și sub denumirea de „Bărsa”) care a fost adoptat de slavi și transformat în Barsa, iar mai târziu în Barsov, în cele din urmă în Brașov. Potrivit lui Pál Binder, actualul nume românesc și maghiar Brassó derivă din cuvântul turcesc barasu, care înseamnă „apă albă” cu sufix slav -ov Alți lingviști au propus diverse etimologii, inclusiv un antroponim slav vechi Brasa. Prima mențiune atestată a acestui nume este Terra Saxonum de Barasu („Țara Sașului Baras”) într-un document din 1252 emis de Béla IV al Ungariei. Potrivit unor istorici, Corona era numele orașului-cetate, în timp ce Brassó se referea la județ, în timp ce alții consideră că ambele nume se pot referi și la oraș și județ.

La 13 kilometri de Brașov există o stațiune de schi gorgogo la poalele Muntelui Postevaru. Această stațiune de iarnă este adesea denumită „lunca însorită”. Poiana Brașov este situată într-o vale mare, luminată de soare. Și-a luat numele de la orașul medieval carpatic Brașov.

Mi-aș dori foarte mult să vizitez acest loc minunat, să respir aerul proaspăt de munte și să admir vârfurile înzăpezite.

Pe teritoriul orașului modern există mai multe muzee, care conțin colecții de exponate destul de curioase. Oaspeților orașului li se oferă să viziteze cea mai veche școală românească, să facă o excursie la Biserica Neagră, unde puteți asculta melodiile feerice ale organelor și vă puteți bucura de prânzul într-o cantină locală. Palatul Peles nu este mai puțin popular, izbind cu luxul decorului interior.

Există multe parcuri pitorești în Brașov, unul dintre cele mai frumoase este Parcul Eroilor. Pe teritoriul acestui parc miniatural, există un monument dedicat participanților la răscoala din 1987; pentru locuitorii locali, este un simbol național important. Este foarte interesant să vă plimbați în parc vara, este decorat cu aranjamente florale șic, decorațiuni de piatră peisagistice și copaci împrăștiați, la umbra cărora există bănci.

Este imposibil să enumerăm toate monumentele arhitecturale și locurile minunate care se află în acest oraș minunat, dar știu un lucru sigur. Dacă decid să plec într-o excursie în România, atunci cu siguranță voi merge acolo.

DVC Scrieți un eseu pe tema: „O călătorie la Iași

Ai fost in orasul romanesc Iasi? Am auzit că acesta este un oraș foarte frumos, cu propria sa istorie unică. Dar, deoarece acum există carantină peste tot și nu pot merge nicăieri, am deschis internetul și am decis să aflu mai multe despre asta.

Yassy era numele tribului alarmanilor sarmatici, care la începutul evului mediu erau un popor nomad. Potrivit lui Nicephorus Gregoras, după ce au adoptat creștinismul, s-au stabilit în Imperiul Bizantin.

Un alt istoric a subliniat că Yasii (iasienii latini) au trăit printre poloviți și au părăsit Caucazul, alungat de invazia mongolă, care s-a încheiat cu bătălia de la Kalka în 1223.

Din 1565 până în 1862, Iași a fost capitala principatului Moldovei. La Iași, exista un turn de veghe (Roman Turnul de Strajă) pentru apărarea împotriva invadatorilor. Odată cu unirea Moldovei și Țării Românești, în 1859-1862 unul dintre cele două guverne ale României se afla la Iași.

În 1564 Alexander Lapusneanu a mutat capitala și centrul religios de la Suceava la Iași. De atunci, centrul religios al Moldovei a fost relocat. Prinții Moldovei au fost încoronați de atunci în Biserica Sf. Nicolae.

În 1944, orașul a devenit arena luptelor acerbe dintre armata roșie în avans și trupele româno-germane în timpul operațiunii Jassy-Chișinău, ca urmare a cărei parte a fost distrusă. Până în iulie al aceluiași an, orașul era ocupat de trupele sovietice.

Începând cu secolul al XVIII-lea, evreii au constituit o parte semnificativă și periodic majoritatea populației orașului. Primul teatru evreiesc care a jucat în idiș a apărut la Iași.

Cea mai reprezentativă clădire culturală din Iași este Palatul Culturii. Palatul, numit uneori simbolul orașului, a fost construit pe ruinele fostului Palat Regal al Moldovei, în anii 1906-1925, conform proiectului arhitectului Ion D. Berendey și din ordinul regelui României Ferdinand. În zilele monarhiei și în perioada comunistă, aici a fost amplasat un tribunal. Astăzi găzduiește patru muzee: Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic și Muzeul Mecanicii.

Corul palatului cântă „Corul Unificării” în fiecare oră (scris de Vasil Alexandri și Alexander Fletenmakher).

O altă atracție este Parcul Kopou, unde se află teiul Eminescu (conform legendei, Mihai Eminescu a mers pe lângă el când a vrut să se inspire pentru capodoperele sale). Parcul Kopou conține monumente pentru mulți poeți și scriitori, precum și Obeliscul Leilor, primul monument public al principatului Moldovei înainte de unire.

Primul teatru din România a fost înființat la Iași, în Kopou. Mai târziu, clădirea teatrului a ars și s-a creat un alt teatru – Teatrul Național. Vasile Alexandri, vizavi de Filarmonica Yassy. Există o frumoasă esplanadă între Catedrala Sf. Paraskeva și Teatrul Național.

Catedrala Sf. Paraskeva și Biserica celor Trei Sfinți sunt centre culturale religioase semnificative din România. Moastele Sfintei Parascheva au fost păstrate în biserică până când au fost mutate la catedrală.

Mănăstirea celor trei sfinți este cunoscută pentru zidurile sale de „dantelă” și sala gotică, unde în 1643 a avut loc catedrala Yassy, care era condusă de Peter Mogila.

Iată câte lucruri noi și neobișnuite am învățat într-o jumătate de oră în timp ce citeam. Și acum chiar vreau să vizitez acest oraș neobișnuit, care are o istorie atât de interesantă.

O călătorie la Constanța

Am fost la Constanta foarte mult timp. Aveam atunci 20 de ani și soțul meu și cu mine ne-am căsătorit. Am vrut să mergem undeva într-o călătorie și ne-am oprit în România. Ne-am îmbarcat pe o mică ambarcațiune de agrement și tocmai am condus către această țară. Nu știam unde vom petrece noaptea, nu știm limba română, dar eram foarte tineri și doream să vedem lumea. Am vizitat Tulcha, Babadak, Constanța. Constanța m-a șocat cu măreția ei.

Potrivit lui Jordanes (după Cassiodor), fundația orașului a fost atribuită lui Tomyris, regina Massagetae (originea și faptele goților)

„După ce a obținut această victorie (împotriva lui Cyrus cel Mare) și a câștigat atât de mult pradă de la dușmanii ei, regina Tomyris a trecut în acea parte a Moesiei, care acum este numită Scitia Mică – un nume împrumutat de la Marea Scitie -, și a fost construită pe malul Moesian. din Marea Neagră orașul Tomi, numit după ea însăși. “

În 1878, după Războiul de Independență al României, Constanța și restul Dobrogei de Nord au fost cedate de Imperiul Otoman României. Orașul a devenit principalul port maritim și punctul de tranzit al României pentru o mare parte din exporturile României. Cazinoul Constanța, care este atât un monument istoric, cât și un simbol modern al orașului, a fost prima clădire construită pe malul Mării Negre după ce Dobruja a intrat sub administrația românească, piatra de temelie fiind pusă în 1880.

Noaptea am urcat pe unul dintre poduri și când am urcat până în vârf, am putut admira orașul de noapte, care strălucea cu lumini puternice. Am fost uimit de oamenii din Constanța. Foarte amabil și de ajutor. Tot timpul au crezut că soțul meu este român sau moldovean și au fost mereu surprinși că nu a înțeles nimic din conversație.

Și la Constanța am fost atacați de un grup de țigani. Ne-au înconjurat, nu ne-au permis să trecem. Și dacă nu am fi fugit pur și simplu, am fi putut intra într-o poveste neplăcută. Am fugit foarte repede, iar țiganii ne-au urmat, așa că cred că am fi câștigat campionatul.

Chiar și după mulți ani, eu și soțul meu ne amintim de această poveste. Îmi amintesc că în acea perioadă existau deja supermarketuri în Constanța. Și în Constanța am gustat mai întâi Nutella o cremă de ciocolată.

Am mers printr-un supermarket imens, erau puțini oameni și a fost după o excursie neobișnuită. Am mâncat smântână chiar lângă magazinul de pe o bancă și îmi amintesc cu ce plăcere am făcut-o. I-am spus fiicei mele despre aventurile noastre, dar a spus că nu ar fi îndrăznit niciodată să plece într-o călătorie la o vârstă atât de fragedă și să petreacă noaptea la o gară din altă țară. Dar eu și soțul nostru suntem romantici grozavi și aceasta a fost cea mai de neuitată călătorie din viața noastră.

Добавить комментарий

Ваш e-mail не будет опубликован. Обязательные поля помечены *